A doua zi dis de dimineață am reintrat în contact cu Pai-ul. Neinteresant… Ce era interesant acolo era că era aproape de multe atracții turistice naturale. Cel puțin așa se lăuda! Am închiriat un taxi cu fetele, negocierile mergând puțin mai bine decât cu cazarea. Drumul și împrejurările nu puteau să nu mă dezamăgească, când aș fi putut găsi locații și natură mai frumoasă în România. Suntem atât de fraieri că nu știm să ne punem în valoare natura (având o piață de cumpărători mult mai apropiată și bogată decât thailandezii), încât mă doare!
Thailanda – PAI – Around & Good Bye
A doua zi dis de dimineață am reintrat în contact cu Pai-ul. Neinteresant…
Ce era interesant acolo era că era aproape de multe atracții turistice naturale. Cel puțin așa se lăuda!
Am închiriat un taxi cu fetele, negocierile mergând puțin mai bine decât cu cazarea.
Drumul și împrejurările nu puteau să nu mă dezamăgească, când aș fi putut găsi locații și natură mai frumoasă în România. Suntem atât de fraieri că nu știm să ne punem în valoare natura (având o piață de cumpărători mult mai apropiată și bogată decât thailandezii), încât mă doare!
Thailand 13
Am ajuns la niște izvoare termale, nu am intrat în complex pentru că nu aveam costumele la noi și nici timp (trebuia să prind trenul mai târziu).
Am vizitat un pod neimpresionant, în jurul căreia s-a realizat o istorie de ai fi zis că au reclădit universul, nu un amărât de pod peste un râu în timpul unui război. Poate că sunt prea dură…
Pe drum am văzut căbănuțe din paie în construcție, ca cele în care aveam opțiunea să stăm cu o noapte înainte.
După un urcuș de 10 minute, rămasă fără răsuflare – văzând efectele lipsei de exercițiu fizic din cadrul mănăstirii și al unei nopți dormite iepurește – am ajuns și la preamăritul canion din apropierea orașului Pai.
La coborâre, am găsit, în mijlocul șoselei, fără potențiali clienți pe kilometri, o tarabă de înghețată nemotorizată. Cum ajunsese acolo? Unde stătea oare omul? Am cumpărat un cornet de înghețată manual realizată de thailandezul vânzător, cam apoasă, dar măcar rece. Deși ziua începuse cam înnorata, am avut noroc că nu a plouat cât am făcut scurta incursiune în zonă. Era defapt, extraordinar de cald! Bine că avea prelată taxiul asta pe care îl închiriasem!
Și ultima, am vizitat o cascadă – total neinteresanta că mărime sau frumuste, apa fiind nămoloasă. O altă mare atracție a zonei! Și când mă gândesc la ce minunății ascund munții noștrii! Singură realizare era că era mai răcoare acolo.
Ne-am întors și ne-am despărțit. M-am simțit sincer fericită să nu mă mai aflu în compania Jacintei. Expresia „mi s-a ridicat o piatră de pe inima” s-a aplicat și minții și sufletului, pe lângă celei de eliberare reală a tensiunii corpului… Ce înseamnă incompatibilitatea asta!
Drumul înapoi a fost lung, plin de ploaie (care nu părea să vrea să înceteze pentru mult timp… ce noroc am avut!). Cu toate astea, am ajuns în Chiang Mai cu mult timp înainte ca trenul de noapte să sosească.
Fiindu-mi foame și având mult timp liber, am ieșit din gară în căutare de ceva de mâncare. Am cumpărat fructe și alte gustări învelite în frunze de bambus. Am servit o supă de la o tarabă vizavi de gară, care s-a deschis destul de târziu. După ce am mâncat-o mi-am adus aminte de berea care a costat cât jumătate din biletul de tren, așa că am pornit în căutarea unui magazin de unde să iau o bere. Era destul de aproape de ora de plecare, dar am zis că am timp. Am cumpărat berea, după ce am așteptat la un rând cu oameni care nu mai terminau să se decidă, și când m-am uitat la ceas am văzut că nu aveam mai mult de 5 minute să ajung la tren.
Am alergat cu bagajele și mâncarea și berea după mine, ca atunci când am ajuns în gară să văd că trenul se pusese în mișcare deja. Conductorul de pe teren m-a văzut alergând spre tren și, spre uimirea mea, a oprit trenul că să mă urc eu în el. Mi s-a părut absolut fantastic! Incredibil! Singură data în istoria vieții mele când vreun mijloc de transport de aşa o mărime a fost oprit pentru mine.
În tren, în drum spre locul meu, uimirea se citea și pe fețele celorlalți călătorilor vestici. Cât de amuzant! Și ce bine totuși că s-a terminat cu bine! Trebuie să mă odihnesc cât de cât că mâine o să mă trezesc extrem de devreme (pe la 5) ca să cobor la Ayutthaya să vizitez orașul în ruine…
By AdN
0
