Toată noaptea a plouat… Nu am putut dormi prea bine sau prea mult, dar a fost plăcut datorită ropotului ploii… Poate nu am putut dormi pentru că și cerul fusese foarte luminos întreagă noapte… Cine știe? Sigur e că sunt în continuare foarte obosită… De ceva timp, simt nevoia să mă răsfăț și cum aș putea să le mulțumesc gazdelor mele mai bine decât făcând vânzare salonului lor?!?… Dimineață mi-am petrecut-o relaxându-mă, pe lângă manichiură și pedichiură, și cu un masaj Thai (primul din viața mea) de care nu pot să spun am rămas impresionată. Gazda mea thailandeză s-a bucurat de vânzare, însă…
Thailanda – CHIANG MAI – Ultima zi
Toată noaptea a plouat… Nu am putut dormi prea bine sau prea mult, dar a fost plăcut datorită ropotului ploii… Poate nu am putut dormi pentru că și cerul fusese foarte luminos întreagă noapte… Cine știe? Sigur e că sunt în continuare foarte obosită…
De ceva timp, simt nevoia să mă răsfăț și cum aș putea să le mulțumesc gazdelor mele mai bine decât făcând vânzare salonului lor?!?…
Dimineață mi-am petrecut-o relaxându-mă, pe lângă manichiură și pedichiură, și cu un masaj Thai (primul din viața mea) de care nu pot să spun am rămas impresionată. Gazda mea thailandeză s-a bucurat de vânzare, însă…
Ceea ce pot să spun cu mână pe inimă este că serviciile în Thailanda, chiar dacă sunt cât de cât mai ieftine, sunt foarte, foarte slabe…
Ca să mă relaxez cu adevărat m-am ocupat de lucruri restante dar necesare: achiziționarea biletul de autobuz către Pai și a biletul de tren din Chiang Mai către Ayutthaya – oraș la nord de Bangkok, plin de ruine, în care îmi puneam toate speranțele de a-mi delecta privirile dezamăgite de până acum. Thailanda nu mi se pare deloc atât de grozavă pe cât auzisem că ar fi…
Dimineață am mâncat o supă de pui cu tăiței… după-amiază, un curry de nucă de cocos destul de bun – în sfârșit, ceva care să mi se pară delicios!, seara la piața de duminică: prăjiturele de nucă de cocoș, orez cu stafide, banane, înghețată, suc de porumb (ciudat ca gust și textură, dar trebuia încercat… unde mai găsesc așa ceva?), orez lipicios prăjit cu condimente…
În tot timpul cât am stat la aceste gazde, am încercat să interacționez cu fata gazdei, o fetiţă timidă, cu apărat dentar, foarte dulcică, dar cu abilități reduse de engleză (avea în jur 12 ani, mai avea timp să se perfecționeze)… Mi se părea că îi face plăcere să vorbim și asta mă bucura. Cred, însă, că cel mai mult s-a bucurat mama ei, pentru că a venit să îmi mulțumească că stau de vorbă cu fiica ei…
Ce fel de oameni veneau să stea la ele în casă fără să le bage în seamă? Cred că de vină era galezul, pentru că nici eu nu am știut la început cum să mă port cu ele datorită lui… dar nu mi-am lăsat bunul simț să fie inhibat și am încercat să fiu drăguță cu toți… În plus, după disperatele mele tentative eșuate de a stă cu o gazdă thailandeză, eram încântată că s-a întâmplat şi minunea asta înainte să plec din această țara aşa de neprimitoare… Se pare că atunci când renunți, soarta nu se dă bătută pentru tine, dacă țelul tău este altruist…
„Mama thai” mi-a mai spus și că fata ei vrea să călătorească așa cum fac eu acum, atunci când o să crească mare… Mamele recţioneaza lafel peste tot… Şi aceasta pare să fie foarte protectoare, poate puțin cam prea mult… Oricum, eu am încurajat-o pe fetiţă să își îmbunătățească cunoștințele de limba engleză – chiar dacă nu pleacă în lumea largă (și mie mi-ar fi frică de așa o mamă), o să îi folosească mai mult decât orice altceva ar putea ea învață la școală…
Cu o seară înainte, galezul și-a cerut scuze și m-a întrebat dacă e o problemă să stea cu mine în cameră și niște ruși (era o întrebare pusă în stilul britanic de extrem bun-simț, mai ales că eu apărusem pe nepusă masă la ei în casă)… Stăteam oarecum în aceeași cameră cu cuplul rus, separați de un panou din lemn…
Cum au apărut ruşii, cum au pus stăpânire pe întreagă casă… Abia m-au salutat… Tipul părea mai normal reușind să bânguie câte o frază către mine… Rusoaică era pe jumătate dezbrăcată tot timpul și din păcate nu arată bine, se purta arogant fără motiv cu toată lumea, nu saluta… ce să mai elaborez, era o ţărancă plină de ifose…
Mai târziu, „mama thai” a venit la mine să se plângă de manierele rusoaicei… Pentru că se întâmpla ceva cu baia (nu am prins exact ideea), i-a propus să folosească o altă baie decât cea pe care o folosea soțul ei… Tipa, din spusele thailandezei, s-a răstit la ea că nu vrea, că ea folosește aceeași baie ca soțul ei, indiferent de ce probleme ar fi… Chiar dacă ți se pare ciudat, dacă o gazdă te roagă ceva care nu e chiar așa o mare inconveniență pentru tine (cred că era la alt etaj), ar fi de bun simț să te conformezi… Thailandeza tuna și fulgera, fetele de la salon păreau să o cunoască și se amuzau pe sub mustăți…
Oricum, m-am simțit mai bine (mai puțin intrusivă în viața ei de familie) când mi-a spus că de mine îi place… că oameni ca mine e ok să primească, dar că o vrea pe rusoaică afară din casă. M-am amuzat să văd că l-a luat la rost pe soț căruia părea să ii pese cât de cât de data asta, deși nu foarte angajat în dispută…
În scurta discuție pe care o avusesem cu galezul, îmi explicase că își dorește să viziteze Rusia. Adevărul e că l-am văzut mult mai proactiv cu acești oaspeți decât cu mine în a le da direcții și recomadări… M-aș fi așteptat la mai mult de la el, dar poate că tuturor de prin țările capitaliste li se pare normal să își altereze comportamentul în funcție de cât de interesat este de ponoasele pe care le poate trage… Nu este anormal, dar m-aș aștepta la mai multă discreție… În România fusese și, deși nu eram foarte sigură de veridicitatea spuselor, se pare că îi plăcuse…
În ultima mea seară în Chiang Mai, am fost la târgul de duminică…
Am cumpărat câteva cadouri pentru următoarele gazde: brățări, semne de carte, un halat din mătase pentru care am negociat la sânge, pentru că nu țineam neapărat să îl am, dar ei voiau neapărat să vândă ceva…
Am luat și o orhidee pentru gazdă mea thailandeza – pe terasă văzusem multe orhidee și făcând o remarcă asupra acestui fapt am aflat că îi plăceau foarte mult și că le colecționa. Cum aveau de toate și nu eram deloc inspirată ce altceva aș fi putut să le ofer, am decis să mă adresez pasiunii lor. S-a bucurat (deși părea foarte surprinsă) și mi-au făcut cadou atât mama – o „pernuţa” de pus pe ochi pentru relaxare, impreganata cu uleiuri esențiale de levănțica, cât și fata – un cordon foarte haios cu buline… Foarte drăguț din partea lor… Aș fi vrut să nu se deranjeze, dar gestul nu putea să nu mă bucure și, după cum îmi oferiseră cadourile, un refuz cu siguranță le-ar fi jignit…
Și încă o zi s-a încheiat…
By AdN
0
