Și azi am continuat să mănânc ca o înfometată ce pe drept eram: fructe, roti dinnou (nesatisfăcător, deși ideea de clătită prăjită și îndulcită cu lapte condensat este foarte atrăgătoare), suc natural, orez cu ou, pachețele de primăvară. Ca până acum, mâncarea de stradă thailandeza de care auzisem atât de multe, continuă să mă dezamăgească!
Thailanda – Chiang Mai – „Incomoditati 2”
Și azi am continuat să mănânc ca o înfometată ce pe drept eram: fructe, roti dinnou (nesatisfăcător, deși ideea de clătită prăjită și îndulcită cu lapte condensat este foarte atrăgătoare), suc natural, orez cu ou, pachețele de primăvară. Ca până acum, mâncarea de stradă thailandeza de care auzisem atât de multe, continuă să mă dezamăgească!
După ce toată ziua i-am dat telefoane americanului, să încerc să îmi aranjez programul astfel încât să acomodez dorința atât de insistent exprimată cu o seară înainte de a ne vedea pentru a vizită diverse obiective turistice împreună, după ce de mai multe ori m-a incomodat prin schimbări de planuri, îl găsesc din întâmplare pe „prinţul” nostru la un internet cafe râzând de nevoie mare cu prietenii de acasă pe video-chat… Dacă nu ai chef să faci nimic, spune, nu încurca lumea! Până acum 1 din 4 americani a părut mai ok… Restul au fost decenți ca maniere de suprafață, neinspirați la conversație și suciți după un anumit punct… Sunt eu chiar așa de „norocoasă” să-i cunosc pe cei ieșiți din comun sau poate sunt diferită de restul lumii în întregimea ei din punct de vedere al bunului simț și așteptărilor pe această dimensiune?!?
Pe seară m-am întâlnit cu cele două fete care m-au influențat în decizia de a renunța mai devreme la mănăstire… Mi-am petrecut cel mai mult timp cu englezoaica de origine indiană, pentru că cealaltă se întâlnea cu iubita ei care nu fusese interesată de experiența mănăstirii sau a meditație…
Serile în Chiang Mai sunt plăcute, atât ca temperatură cât și ca atmosferă. Ce nu v-am spus despre Chiang Mai este că este un oraș încercuit de un canal construit de locuitori sub formă de rectangul în jurul centrului.
Highlightul serii a fost un masaj de picioare ieftin care nu m-a prea relaxat deoarece era destul de dureros… În afară de asta, am încercat să mai descoperim câte ceva din vastul areal culinar neimpresionant pentru mine al Thailandei…
În piață de noapte, pe unde am ajuns cu englezoaică la un anumit moment al serii, nu puteam să mă decid între orez și tăiței… Vroiam să servesc unul sau altul cu unul dintre sosuri… Vânzătorul însă nu m-a înțeles și mi-a pus tăiței peste orez… Cine a mai auzit de așa ceva? Am râs fără răutate și am făcut semne cu mâinile că nu asta am vrut, încercând să îl întreb, în engleză și prin gestică, dacă nu poate să pună tăițeii înapoi că să pot pune un sos deasupra…
Nu m-am confruntat cu atâta ură niciodată în viață mea… Un moment înainte se rugă de noi să mâncăm de la el, în celalat a aruncat cu o ură fără margini întreagă farfurie la gunoi și a țipat la noi în thailandeza cine știe ce injurii… fața i se transformase complet în decursul a câteva secunde… Cum să cred că sunt drăguți thailandezii? Tocmai îi povesteam englezoaicei de cum mi se păr foarte falși și neprimitori oamenii acestei țări, lucru surprinzător datorită importanței turismului și a renumelui de „ţara zâmbetului frumos”… Păcat că acest zâmbet nu înseamnă și un suflet frumos!
Fetele, englezoaică și australianca, au tras puțin de mine să merg eu cu ele în Pai – un orășel hippy din nordul Thailandei. Nu aveam planuri, dar nu eram foarte sigură de acest plan. De Chiang Mai ce e drept mă cam plictisisem și în Bangkok gazda la care stătusem o avea în vizită pe mama ei din Canada. Am decis totuși că, pentru că decisesem să nu mai merg în Sud la insule, să mai văd și eu ceva din Thailanda…
Nordul mi s-a spus că e mai relaxat și mai de bun gust decât sudul… Mi se descrisese cât de „grozav” era în sud: mergi pe insule și îți cumperi o găleata de băutură cu multă gheață în față căreia stai și te îmbeţi atât de tare încât nu te mai deranjează când toți vecinii tăi își fac nevoile la malul mării… Nici nu ai nevoie de gazdă, poți să dormi pe plajă, ca restul oamenilor care „se distrează” atât de bine… Și, lucrul care chiar m-a decis să renunț la un paradis tropical cu stânci impresionante și ape limpezi (în afară de faptul că îmi era imposibil să găsesc gazde de CouchSurfing disponibile – toți păreau să fie la rândul lor în vacanță, plus timpul colosal necesar transportului cu trenul) a fost că în sud imaginea tipică pe care o întâlnești pe străzi este a bărbaților caucazieni bătrâni și dezgustători care se plimbă cu brațul în jurul fetelor thailandeze foarte tinere… Mi s-a spus de către oameni mai puțini sensibili decât mine că era de-a dreptul scârbos… Deja eram frustrată de interacțiunea cu thailandezii din zonele „prietenoase” și „cool”… Am decis să nu merg în sud și să mă odihnesc mai mult… Eram în continuare extenuată…
By AdN
0
