A doua zi dimineață gazda mea americană mă cam „trimite la plimbare”… Și mai îmi și povestește cum vrea el să facă un fel de CouchSurfing dar pe bani (frustrat de cât de greu este să îți găsești ceva de muncă, chiar și ca profesor de engleză, în Thailanda). Tocmai asta e conceptul CouchSurfing – primești oameni la tine pentru că îți face plăcere, fără beneficii materiale. Dacă află că faci afaceri de pe urmă rețelei te dau afară…
Thailanda – Chiang Mai – „Incomoditati”
A doua zi dimineață gazda mea americană mă cam „trimite la plimbare”… Și mai îmi și povestește cum vrea el să facă un fel de CouchSurfing dar pe bani (frustrat de cât de greu este să îți găsești ceva de muncă, chiar și ca profesor de engleză, în Thailanda). Tocmai asta e conceptul CouchSurfing – primești oameni la tine pentru că îți face plăcere, fără beneficii materiale. Dacă află că faci afaceri de pe urmă rețelei te dau afară…
Gazda mea urma să primească noaptea următoare pe altcineva și era obosit de atâția oaspeți. Asta și faptul că avea doar o lenjerie de pat pentru oaspeți, pe care trebuia să o spele și usuce au fost scuzele pe care mi le-a dat când m-a invitat sa plec. Acum am înțeles cât noroc am avut că m-a primit noaptea precedentă.
Normal că nu îți mai face plăcere și că ești frustrat, dacă oaspeții vin și pleacă din casa ta ca din gară. Și da, sunt sigură că urmărea ceva financiar. Nu am tras eu concluzii pripite, chiar mi-a spus ceva de genul „frate, frate, dar brânză e pe bani”. Mi s-a părut total deplasat. Întotdeauna dau un cadou gazdei mele înainte să plec, dar de data asta mi-a părut rău și că i-am făcut cinste de atâtea ori când mergeam pe undeva…
Am dat fuga la internet. Norocul meu că îmi răspunsese, cu întârziere, o altă gazdă potențială din Chiang Mai. L-am sunat, l-am întrebat dacă mai este valabilă ofertă. Era! Am unde să stau! Mă simt foarte norocoasă… La internet m-am ocupat și de alte lucruri, cum ar fi să-mi caut bilet de avion între Japonia și Australia. Mai era o luna, dar nu puteam să las pe ultima sută de metri pentru că prețul nu face decât să crească de acum încolo… Am început să caut gazde și pentru China, Japonia și Australia. Procesul s-a dovedit a fi destul de asiduu până acum, așa că nu puteam să-l ignor…
Un lucru care mă deranjează foarte mult în Thailanda este faptul că totul este scris în thailandeza, chiar și cifrele. Așa trebuie să negociezi cu ei. Gazdele mele nord-americane din Bangkok și Chiang Mai mi-au spus amândoi de filozofia locală: dacă ești turist nu plătești taxe la stat, așa că prețul pentru turiști este normal și de aşeptat să fie mai mare decât cel ce îl plătesc localnicii pentru orice.
Ideea este absurdă!!!… În nici o parte a lumii dacă thailandezii ar fi turiști nu li s-ar expune astfel de folozofii denaturate de economie… Și, ce e și mai frustrant este că atunci când te saturi de negociat și cazi la o învoială, vezi un zâmbet arogant care îți este aruncat de vânzător de genul „nu merită nici jumătate din cât plătești, idiotule!”
Pentru a nu-mi încurca noile gazde mi-am mutat lucrurile la ei pe la mijlocul zilei, pentru că mi-au spus că mai târziu aveau alte planuri.
Nu am avut niciodată atâtea probleme să găsesc o locație câte am avut cu această a doua gazdă din Chiang Mai. Și asta pentru că ceea ce ar fi trebuit să caut era un salon de masaj thailandez, iar eu căutăm o casă…
Gazda mea era un domn cam de 60 de ani din Țara Galilor, cu un aer destul de afectat, care aprecia o viață mai lentă… Avea multe cărți în casă și știa să vorbească la un nivel mai elevat despre multe lucruri… Mi-a făcut plăcere să interacționez la nivel intelectual cu el…
Soția lui era o thailandeza „titirez”, de vreo 45 de ani, țâfnoasă și autoritară… Nu m-am prea simțit la locul meu, dar nu din cauza ei, ci din cauza relației pe care o vedeam între ei. Tipul nu făcea nimic, iar ea era tot timpul în mișcare, strângea rufe, întindea alte rufe, le „punea pe sârma” și pe fetele din salon…
Casa avea 4 etaje (2 dedicate salonului și 2 dedicate familiei) și o terasă deasupra casei – destul de drăguță, de altfel, și plină de orhidee – unde am luat ceaiul și am discutat cu domnul casei pe diverse teme, mai ales despre călătorii…
Domnul nu părea să o bage prea mult în seamă pe soția lui… Cum nu mi-a plăcut deloc atmosfera, am încercat să interacționez cu doamna, căreia mi se părea că nu îi face plăcere să aibă străini în casă… Îmi părea rău pentru ea, dar presupun că nu aveam de ce: era proprietara unui salon de masaj, lucru cu care nu foarte mulți thailandezi se pot lăuda; avea o fată, rămăsese văduvă și se recăsătorise cu un european…
De câte ori o vedeam, însă, mă inhibam și nu știam ce să fac pentru că nu o înțelegeam, nu îi înțelegeam firea sau intențiile… Îi ofeream ajutorul și eram mereu refuzată, zâmbeam și mulțumeam destul de des pentru că deși era autoritară, nu era neospitaliera…
Nici aici patul nu era grozav, avea o adâncitură pe mijloc, dar era mult mai curat și mult mai bun decât la tânărul american. Și baia era foarte curată și o împărțeam doar cu fata familiei… cel puțin în prima zi…
După ce am plecat de la noile mele gazde cu informații despre piața de noapte din Chiang Mai și regulile casei (mai exact, pe unde să intru când mă întorc, când o să fie închis salonul), am mers dinnou la internet și de data asta chiar mi-am achiziționat bilete de avion pe rută Japonia – Australia – Singapore. Drumul spre casă devenea din ce în ce mai real… M-am întristat puțin, deși, în realitate, mai aveam mai mult de jumătate de excursie încă de experimentat…
By AdN
0
