La sfârșitul zilei, după 9 ore de meditație și un duş lung cu apă rece (am uitat să va spun, apa și duş aveam, dar erau reci ca în India), am trecut în revistă lucrurile ciudate ale zilei: – Nu îmi dau seamă cum să simt compasiune pentru durerea spatelui meu… defapt, nu înțeleg ce este compasiunea… Toată ziua m-a frământat acest lucru, că durerea continuă și se intensifică cu fiecare serie nouă de stat… – Șopârlele au o atracție specială pentru mine
Thailanda – „Sarbatori la manastire II ”
La sfârșitul zilei, după 9 ore de meditație și un duş lung cu apă rece (am uitat să va spun, apa și duş aveam, dar erau reci ca în India), am trecut în revistă lucrurile ciudate ale zilei:
– Nu îmi dau seamă cum să simt compasiune pentru durerea spatelui meu… defapt, nu înțeleg ce este compasiunea… Toată ziua m-a frământat acest lucru, că durerea continuă și se intensifică cu fiecare serie nouă de stat…
– Șopârlele au o atracție specială pentru mine
– Câinii de aici lătra la mine când vorbesc cu ei… mă gândesc că sunt obișnuiți cu alte sunete decât cele cu care îi dezmierd eu… sau poate nu înțeleg că și oamenii pot fi buni, la câte picioare și-au primit de la călugări…
– De când am început meditația nu mai îmi rod unghiile… știu, urât obicei! Asta m-a făcut să trag concluzia că oamenii care nu își rod unghiile trăiesc mai mult în momentul prezent (ce încearcă să facă meditația)… faptul că am ajuns la această concluzie m-a făcut să zâmbesc și mă face să zâmbesc și acum…
– Azi a renunțat un tip din Hawaii și o tipă care îmi atrăsese atenția, drăguță și finuță, dispăruse și ea… Sper să reapară…
În ziua a cincia m-am trezit destul de târziu, am făcut o oră de meditație înainte de un mic dejun care, în sfârșit, nu a fost oribil și am continuat cu meditația. Aveam de recuperat de ieri, pentru că deși nu avusesem întâlnirea cu starețul, știam că numărul de ore de meditație trebuie să crească exponențial.
Pentru a mă mai relaxă am făcut ordine și curat pe balcon și în cameră… Imobilitatea (acum aveam intervale de 30 de minute de meditație cu pauze mici între ele) și încercarea de a trăi doar în prezent se dovedesc istovitoare. Cine ar fi crezut? Orice nu vine natural este o corvoadă, indiferent cât de insignifiant sau simplu este…
Din câte am înțeles până acum, ideile de bază pe care le adresează meditația sunt:
– Disciplinarea minții (dacă înveți să îți concentrezi mintea pe un lucru atunci nu o să fi obosit când îl termini de făcut și îl vei termina de făcut mai repede decât dacă te-ai concentra pe mai multe lucruri dintr-o dată)…
– Viața este în continuă schimbare, așa că trebuie să acceptăm lucrurile asupra cărora nu avem influența…
– Viața este în continuă schimbare, așa că cel mai înțelept este să conștientizezi momentul prezent… asta este singură realitate și singurul lucru concret…
Micul dejun a fost dinnou oribil, dar mi-am terminat orele pe care mi le-am trasat și am avut întâlnirea cu starețul.
Cum ziua precedentă m-a frământat foarte mult faptul că nu știam să definesc compasiunea (sincer, eram chiar în stare de șoc din această cauză), i-am confesat că spatele mă doare în continuare și că nu știu cum să simt compasiune pentru spatele meu… Inițial a zâmbit jenat, găsind foarte greu să explice, dar după ce s-a compus mi-a spus că ceea ce trebuie să fac este să conștientizez durerea, dar să nu o consider inamicul meu, ci prietena mea… Deși nu am înțeles cum aș putea să fac așa ceva, am acceptat răspunsul cu speranța că punerea în practică va clarifica totul.
În plus, mi-a schimbat rutină (mi-a introdus elementul simțului/senzaţiei… când merg trebuia să mă concentrez pe mișcări, dar acum urma să mă concentrez și pe simțul tactil… ce simte piciorul meu când atinge solul – rece, cald, moale, tare…) și mi-a spus să fac în total 10 ore de meditație, până în momentul în care ne întâlnim a două zi.
În seara asta este o ceremonie pentru Budha Day. Starețul, dacă ar fi avut mai mult timp, ar fi fost o sursă foarte bună de informații. A avut bunul simț să ne spună ce se sărbătorește astăzi, spre deosebire de călugărul desemnat să aibă grijă de noi, care ne ușuia oricând încercam să îl întreban ceva pe motiv că ar trebui să nu vedem, să nu vorbim, să nu auzim…
Budha Day se aseamănă foarte mult cu Paștele. Toată lumea, cu lumânări în mâini se învârte de 3 ori în jurul monumentului fin mijlocul complexului, despre care nu am aflat nimic mai mult decât în prima zi… Este o sărbătoare a luminii… Îmi place foarte mult sentimentul pe care îl da festivitatea, deși sunt străină de toată simbolistică… Păcat că este o cultură atât de închisă față de străini…
By AdN
0
