Durerea este necesară procesului de învățare! Așa mi-a spus starețul când i-am relatat de problemele mele de spate care se agravau cu fiecare zi ce trecea. Imobilizarea într-o poziție incomodă pentru timp din ce în ce mai îndelungat nu îmi făcea bine, iar durerea chiar mă îngrijora. Adevărul este că nu pot să accept acest lucru, că fără durere nu înveți. Înțeleg că trebuie să existe sacrificii în numele înțelepciunii, dar, poate că sunt eu prea pragmatică, durerea o consider a fi un semnal de alarmă că ceva nu este în regulă și trebuie remediat… Budhismul te învață să o accepți ca pe ceva necesar… Religia aduce în multe cazuri lucruri bune, dar eu nu sunt adepta crezutului orbește în nimic…
Thailanda – „Sarbatori la manastire”
Durerea este necesară procesului de învățare! Așa mi-a spus starețul când i-am relatat de problemele mele de spate care se agravau cu fiecare zi ce trecea. Imobilizarea într-o poziție incomodă pentru timp din ce în ce mai îndelungat nu îmi făcea bine, iar durerea chiar mă îngrijora.
Adevărul este că nu pot să accept acest lucru, că fără durere nu înveți. Înțeleg că trebuie să existe sacrificii în numele înțelepciunii, dar, poate că sunt eu prea pragmatică, durerea o consider a fi un semnal de alarmă că ceva nu este în regulă și trebuie remediat… Budhismul te învață să o accepți ca pe ceva necesar… Religia aduce în multe cazuri lucruri bune, dar eu nu sunt adepta crezutului orbește în nimic…
Starețul mi-a spus să simt compasiune pentru mine, pentru spatele meu, pentru durerea pe care o simt. Defapt sentimentele predominante cu care mă confrunt sunt furia și tristețea.
Este a patra zi și m-am trezit, după 8 ore de somn, tot foarte obosită. Am meditat 1 oră.
A plouat mai devreme decât de obicei astăzi. Curtea mănăstirii este plină de oameni și e mare agitație. Este o sărbătoare cu multă mâncare și mulți oameni din afară mănăstirii. Evident o surpriză pentru străinii care nu sunt deloc informați…
În drum spre masă, văd că astăzi mâncărurile sunt altele… de sărbătoare! Prima cu care mă întâlnesc este o doamnă ce gătea singura mâncare caldă de la „festival”: Pad Thai, mâncarea tradițională thailandeza cu tăiței, ou, germeni de fasole, sosuri, zahăr și alune pisate.
În sfârșit ceva ce poate fi mâncat. Și, pentru că nu mai mâncasem de mult ceva decent… și, pentru că erau atâtea lucruri noi de încercat… am mâncat foarte mult… nu prea mult pentru cât aș fi mâncat în mod normal, dar cum stomacul mi se micșorase, mult prea mult pentru posibilitățile mele…
Deși mi se spusese să nu mă uit la oamenii din jur și să nu am contact vizual cu ei, nu puteam să îmi ignor statutul de călător curios, așa că am aruncat câte un ochi pe ici pe colo, la atitudini, obiceiuri și reacții… Mi-a plăcut că își întindeau rogojini pe jos pentru a mânca sau a se odihni, nefiind atâtea mese și scaune care să-i acomodeze pe toți…
M-am plimbat pe la toate mesele în încercarea de a mai găsi ceva ok de mâncat în afară de acel Pad Thai. Se găseau prăjituri de stil europene, dar gustul era asemănător plasticului… se mai găseau frigărui, oarecum decente, deși cam dulci, dar reci… se găseau jeleuri și tapioca, deserturi care nu m-au atras niciodată… se găseau sucuri artificale și multe, multe alte chimicale… nu înțeleg cum mâncarea thailandeza este așa un succes în întreagă lume…
Ca în toată lumea, la orice este gratuit, există lume care să se îmbulzească oricât de proastă este ofertă…
Și eu, din foame, inițial și curiozitate, ulterior, mi-am umplut stomacul până la refuz. Acum i-am înțeles de ce nu ne dădeau mâncare multă. Nu puteam să mă concentrez deloc să îmi fac orele de meditație… Cu toate astea, nu se scuză calitatea… Știu că primesc îndeajuns de multe donații… Și nu se scuză diferențierea între mâncarea călugărilor și a cursanților…
Meditația continuă extrem de greu. Sentimentele care mă cuprind oscilează între furie, tristețe, furie extremă… Și nu știu de ce… Nu este îndreptată spre ceva anume…
Toată ziua a plouat. În bibliotecă au dat drumul la ventilator și, pentru prima data de când am plecat de acasă, am simţit răcoare…. poate chiar frig…
Ziua s-a încheiat fără raportarea zilnică… Presupun că sărbătoarea i-a luat mai tot timpul starețului… Cu toate astea am continuat să încerc să meditez până seara târziu… Este plăcut să meditezi înspre seară…
By AdN
0
