După o noapte neodihnitoare, m-am trezit la 5 dimineață (ar fi trebuit să fie la 4) ca să fac întinderea și ceva meditație înainte de micul dejun. Unde e patul meu perfect din India? La 6 s-a auzit un clopoțel care anunța, iar un detaliu neanunțat, micul dejun. O coadă se formează ușurel, papucii se lasă la ieșire, se ia o tavă de metal, o furculiță și o lingură, se stă la rând ca la cantină să ți se pună în farfurie un polonic dintr-o mâncare care arată precar. Urmează câteva minute bune de rugaciune în Pali. Avem foi cu traducerile. Dacă vrem putem să nu le spunem. Nu le spun. Se mănâncă pe jos, la măsuțe joase – dacă vrei în interior, sau afară pe scaune și la mese ca la țară – dacă vrei în aer liber. Călugării stau înăuntru și își spun separat rugăciunea, pe care trebuie să o ascultăm și noi și încep să mănânce o măncare special facută pentru ei, în timp ce restul lumii spune rugăciunea. Ce obicei urât! Nu îmi plac discriminările!
Thailanda – Meditatie & Aprofundare
După o noapte neodihnitoare, m-am trezit la 5 dimineață (ar fi trebuit să fie la 4) ca să fac întinderea și ceva meditație înainte de micul dejun. Unde e patul meu perfect din India?
La 6 s-a auzit un clopoțel care anunța, iar un detaliu neanunțat, micul dejun. O coadă se formează ușurel, papucii se lasă la ieșire, se ia o tavă de metal, o furculiță și o lingură, se stă la rând ca la cantină să ți se pună în farfurie un polonic dintr-o mâncare care arată precar. Urmează câteva minute bune de rugaciune în Pali. Avem foi cu traducerile. Dacă vrem putem să nu le spunem. Nu le spun. Se mănâncă pe jos, la măsuțe joase – dacă vrei în interior, sau afară pe scaune și la mese ca la țară – dacă vrei în aer liber. Călugării stau înăuntru și își spun separat rugăciunea, pe care trebuie să o ascultăm și noi și încep să mănânce o măncare special facută pentru ei, în timp ce restul lumii spune rugăciunea. Ce obicei urât! Nu îmi plac discriminările!
După masă urmez puhoiul de oameni care merg cu tava undeva în spate. Dacă nu ai terminat tot de mâncat, există loc de colectare selectivă. Bravo lor! Există chiar diferențieri între vegetarieni și non-vegetarieni. De acum înainte, cea mai grea decizie preconizez ca o să fie ce meniu să îmi aleg în fiecare zi. Oare care e mai puțin abject decât celălalt?
Pe urmă, se merge la un rând de lighene unde se săpuneşte și clăteşte în mai multe ape tava în care ai mâncat. Destul de scârbos, dar asta este… nu știu cum aș fi putut să fac mai ecologică operațiunea, așa că este totuși de apreciat…
Încep meditația, așa cum am fost învață cu o zi înainte. Gândurile îmi invadează mintea și îmi este imposibil să nu mă gândesc la ceva. Simt dezamăgire față de religii… Speranța îmi era în budhism. Ce văd aici este corupt. Poate că în India ar fi fost altfel, dar îmi fusese teamă de problemele de igiena. Asta e decizia pe care am luat-o, bazat pe atâtea relatări de măreție ale Thailandei…
Ce este amuzant este că această mănăstire, unde se practică meditația, este înconjurată de un sat frenetic. Se aud claxoane, oameni negociind – o fi o piață prin zonă? -, muzică tare noaptea când mă duc la culcare – e un bar chiar sub geamul meu… În plus, în cadrul mănăstririi se realizează proiecte de îmbunătățire ale complexului – da, e un şantier chiar în mijlocul complexului…
Prânzul a fost lafel de oribil că micul dejun și destul de mic. Ce mă enervează este că magazinul cu produse vândute de călugări este deschis până mult mai târziu. Cină nu e, pentru că nu ar trebui să se mănânce, dar de cumpărat poți să cumperi mâncare și să o mănânci de la magazin. Cum vine asta?
Până la 5 seară am făcut cam 6 ore și jumătate de meditație, târâș grăpiș, cum am putut. Mintea nu mi-am observat-o niciodată atât de alertă, asta probabil pentru că nu i-am acordat atâta atenție ca acum. De data asta, încercând să nu mă gândesc la nimic, am fost conștientă la tot ce îmi trece prin cap – majoritar mărunțișuri care am realizat că mă consumă fără sens. Înțeleg cât de dăunător este și de ce e bine să meditezi. Vreau să devin mai bună.
Întâlnirea cu starețul a fost emoționantă, pentru că îmi era groază de textul în Pali pe care trebuia să îl spun (nu acord prea multă încredere memoriei mele) și, in plus, era un întreg ritual de salut cu plecăciuni, fandări și alte nebunii…
În urmă „raportării” mi se spune să cresc intervalul de meditație de la 15 minute (deja dificil să stau în lotus pentru un sfert de oră fără să amorțesc și mai ales fără să am dureri de spate) la 20 de minute și să am în target să ajung la 7 ore şi jumătate de meditație, cu o oră în plus față de cât făcusem până acum.
Mă ocup de curăţenie, îmi spăl hainele pe care le aveam cu mine, mai fac ceva meditație. Mă simt obosită, dar cum mi se pare o activitate ușoară comparativ cu munca la servici, mă întreb dacă este cu adevărat oboseală sau lene.
La prânz lausem mai multe bombonele de desert și le adusesem în cameră. Acum, când mă pregăteam de culcare observ o colonie de furnici în patul meu. Nu pot să nu mă întreb dacă natură se răzbună pe mine pentru că trișez…
Ce am observat în această a două zi, deși nu ar fi trebuit să mă uit în jur, este că oamenii care vin aici – albii, au probleme fizice destul de grave sau întrebări destul de serioase de pus. Le simt apăsarea. La sfârșitul zilei simt că îmi e dor de oameni, mă întreb în continuare dacă îmi pierd timpul, dar vreau totuși să devin mai bună la meditație…
A treia zi mă trezesc fără să fi auzit clopoțelul. Am dormit 7 ore dar m-am trezit simțindu-mă foarte obosită. Îmi fac rutina. Mâncarea tot proastă. Rugăciunile prea lungi. Observ alte lucruri care mă revoltă: telefoanele mobile sunt interzise, dar călugării vorbesc la ele; religia spune că ar trebui să iubim totul, dar ei alungă într-o manieră foarte urâtă câinii din jur; nu avem voie să mâncăm după 10:30, călugării mănâncă. Ce se întâmplă aici? Ori toți, ori nici unul! Și călugării ar trebui să fie exemplele pozitive, nu cele negative!!!
Până acum am rezistat destul de bine, dar în a treia zi simt cum începe să mă afecteze lipsa mâncării de seară. Îmi este o foame îngrozitoare, dar rezist eroic.
Locurile de meditație pe care le-am descoperit ca plăcându-mi: camera mea, balconul din fața camere, o grădiniță încântătoare unde deja a atentat la unul din degetele de la picioarele mele o șopârliță, când îmi făceam meditația în poziția lotus – asta m-a făcut să mă îndepărtez de acest loc pentru câteva zile, dar era prea plăcut că să renunț la el complet, mai ales pentru experiența mersului, un loc numit „Biblioteca” – nu avea cărți, era un templu, dar era extrem de frumos arhitectural și foarte răcoros în mijlocul zilei… ,armura rece oferea un confort extrem în căldura covârșitoare, un templu unde am văzut că e mai mult de ceremonii, care nu era prea frumos sau bine mirositor – avea covor pe jos, dar era majoritar gol și simțeam eu energii mai pozitive acolo decât în orice alt loc.
Unul din momentele plăcute ale zilei am ajuns să observ că este ploaia de după-amiază. Am acoperiș deasupra capului, locul devine liniștit, nu am de ce să mă plâng.
Magia adevărată însă este să te trezești de la 4 și să meditezi fiind atent la tot în jur, fără să emiţi orice fel de judecăţi. Adevărul e că dimineață este momentul perfect de meditație… te poți contopii cu natură… Te trezești înainte să se dezmeticească natura și, în starea de meditație, experimentezi cu ea momentul trezirii… Primele păsări ciripesc, ca să devină din ce în ce mai zgomotoase, prima rază de soare îți mângâie pleoapele închise, oamenii încep și ei să facă zgomote banale dar atât de pline de bucuria vieții…
Realizezi pentru prima oară intens cat de absolut divine sunt natura și viața!
După raportare aflu că noul target setat de stareţ pentru mine este: reprize de 25 de minute cu un total de 7-8 ore. Devine challenging…
By AdN
0
