Traficul este îngrozitor la orice oră. Pe trotuare continui să mă împiedic mai mult decât o făceam în copilărie prin gropile comuniste. Dimineață mi-o petrec la internet. Orașul nu mă atrage, așa că îmi permit să îmi petrec ceva timp departe de atracțiile turistice. Astăzi am multe de recuperat. Primul pe lista este Golden Mountain (Muntele de Aur). Este un deluleț în centrul Bangkokului pe care s-a construit un… (ghiciți?)… templu, evident. Dealul este atât de împădurit și natura, prima pe care o văd așa într-un oraș, atât de dezlănțuită, încât templul este protejat de privirile curioșilor ce trec pe acolo. Dacă nu ar fi trecută în ghidele turistice, la cât de sălbatici în comunicare și bunăvoință sunt locuitorii orașului (în afară de „she-boys” care sunt cei mai drăguți, probabil fiind un pic „outcasts”), nu aș fi aflat niciodată de ea.
BANGKOK – AMALGAM
Traficul este îngrozitor la orice oră. Pe trotuare continui să mă împiedic mai mult decât o făceam în copilărie prin gropile comuniste. Dimineață mi-o petrec la internet. Orașul nu mă atrage, așa că îmi permit să îmi petrec ceva timp departe de atracțiile turistice.
Astăzi am multe de recuperat.
Primul pe lista este Golden Mountain (Muntele de Aur). Este un deluleț în centrul Bangkokului pe care s-a construit un… (ghiciți?)… templu, evident. Dealul este atât de împădurit și natura, prima pe care o văd așa într-un oraș, atât de dezlănțuită, încât templul este protejat de privirile curioșilor ce trec pe acolo. Dacă nu ar fi trecută în ghidele turistice, la cât de sălbatici în comunicare și bunăvoință sunt locuitorii orașului (în afară de „she-boys” care sunt cei mai drăguți, probabil fiind un pic „outcasts”), nu aș fi aflat niciodată de ea.
Încet descopăr locul. Multe scări ce înconjoară dealul în spirală dezvăluie câte ceva din templu și câte ceva din priveliștea înconjurătoare. Ce e drept, templele sunt îngrijite, deci şi foarte curăţele.
Dacă nu aș știi cum se numește locul, i-aș spune Dealul cu Clopote. La fiecare nivel există câte un șir de colopote pe care thailandezii credincioși le bat cum trec pe lângă ele. În toate culturile clopotele alungă spiritele rele. Este interesant cum unele lucruri sunt universal valabile între religii și culturi. Poate că au o bază de adevăr. Poate că îi fac pe oameni să simtă bine și de aici acest mit.
Ajunsă sus, după un efort considerabil pentru corpul meu slăbit de oboseală și lipsit de mâncare corespunzătoare, admir priveliștea în toate direcțiile. Îmi sar în ochi nenumăratele Wat-uri (temple) și amalgamul de clădiri dărăpănate și zgârie-nori.
Căldură înnabuşitoare mă face să îmi continui repede drumul. Adăpostul copacilor de mai jos este binevenit.
Următoarea pe lista este Palace City. Peisajul urban care mi se desfășoară în fața ochilor este deprimant și destul de tipic Bangkokului.
Pe drum, în centrul istoric aș spune, descopăr Iron Palace, pe care l-am văzut foarte frumos luminat noaptea, și micul templu din apropiere care e deschis tuturor trecătorilor (singurul pe care l-am văzut de acest fel, celelate fiind înconjurate de ziduri protectoare).
Ajung dinnou la City Palace și dinnou este prea târziu că să intru. Mă dau păgubașă. Merg într-o mică piață din apropiere de unde mai încerc câte ceva mâncăruri și mă apăr de o ploaie de vară ce s-a abătut asupra mea și a milioanelor de alți turiști. Thailandezii te-ai aştepta să fie obișnuiți cu ploile care par să cadă în fiecare zi la prânz. Un lucru amuzant discutat cu gazda mea este că toți sunt speriați de apa de ploaie – cred că dacă le atinge capul, lucruri rele o să se abată asupra lor. Se minunează când văd străinii umblând printr-o ploaie ușoară fără pălărie sau umbrelă.
Azi am încercat tone de gustări thailandeze de la tarabele ce se înșiră pe majoritatea străzilor și în nenumăratele piațete existențe – celebra Thai Street Food. Continui să fiu dezamăgită de mâncare. Fructele sunt de vis însă!
Îmi continui drumul spre altă atracție turistică – Giant Swing (Leagănul giganților). Este unul dintre obiectivele turistice care mă atrag pentru faptul că există o legendă. După ce Brahma a creat lumea, Shiva a fost trimis să o protejeze. Când acesta a coborât pe pământ, șarpele Naga s-a înconjurat în jurul munților pentru a-i ține în loc. Când Shiva a găsit pământul indeauns de solid, șarpele s-a mutat în mare să sărbătorească. Ceremonia leagănului încearcă să redea această poveste. Stâlpii leagănului reprezintă munții iar bază rotundă, pământul și marile. Ceremonia constă în credincioși ce se leagănă pentru a prinde o punguță cu monezi ce se află pe unul dintre stâlpi. Din câte am înțeles, au fost multe accidente grave în timpul acestor ceremonii.
Pe drumul spre casă, ca să îmi confirme și mai mult convingerea, văd încă un templu cu o grădină foarte frumos îngrijită și copaci vechi de sute de ani. Eu simt că religia a ajutat întreagă lume la un anumit nivel – curățenia.
Un lucru care m-a impresionat plăcut este faptul că în autobuz, băieții oferă uneori locul persoanelor mai în vârstă. Foarte frumos. Păcat că s-a pierdut această tradiție la noi. Și, că tot suntem la lucruri pozitive, am observat fără să vreau că picioarele thailandezilor (ele și ei) sunt, în general, frumoase. Păcat că nu au și un stil mai distins de a se pune în valoare.
Cum am bilet la un tren de noapte spre Chiang Mai, trebuie să plec spre casă. Traficul este, cum am spus, infernal. Fac dublu față de cât credeam că o să fac, așa că sunt pe fugă. În graba mea, îmi uit portofelul acasă la gazdă mea, așa că dau fugă să înapoi. Îi dau telefon gazdei mele, care se întorsese de la un curs de yoga în aer liber, bine că se întorsese că lăsasem cheia înăuntru și nu mai aveam cu să intru să îmi recuperez portofelul. Pe drum ne intersectăm fără să ne vedem, așa că alergăm de bezmetice între casă ei și stația de metrou. Sunt foarte la limită, dar totuși, reușesc să prind trenul, toată transpirată și extenuată. Prima peripeție mai neplăcută a trecut cu bine…
By AdN
0
