Mă trezesc cu gândul să am o zi mai relaxată. Sunt în continuare extenuată fizic. Mă duc să verific internetul, citesc câte ceva depre ce aș putea vedea, îmi aranjez bagajul care e în mare dezordine după multe zile de călătorit, încerc să îmi organizez restul excursiei: știu că am mai spus asta, dar nu sunt deloc primitori – nu găsesc nici un thailandez care să îmi ofere găzduire deși sunt destui pe site. Cumpăr bilet pentru călătoria mea în nord. Costă cam cât ar costă în România, deci nu e o țara așa ieftină pe cât am auzit.
Bangkok….Bangkok
Mă trezesc cu gândul să am o zi mai relaxată. Sunt în continuare extenuată fizic. Mă duc să verific internetul, citesc câte ceva depre ce aș putea vedea, îmi aranjez bagajul care e în mare dezordine după multe zile de călătorit, încerc să îmi organizez restul excursiei: știu că am mai spus asta, dar nu sunt deloc primitori – nu găsesc nici un thailandez care să îmi ofere găzduire deși sunt destui pe site. Cumpăr bilet pentru călătoria mea în nord. Costă cam cât ar costă în România, deci nu e o țara așa ieftină pe cât am auzit.
La prânz mănânc o supă recomandată călduros de gazda mea, care se vinde în fața apartamentului ei, de la o gheretă. Nu îmi place deloc. Mâncarea în Thailanda nu îmi place și sunt uimită cum a prins așa de bine în restul lumii. Însă, mănânc fructe dimineață, la prânz și seară, de câte ori simt că întâlnesc câte un vânzător mai rezonabil, care să nu vrea să mă jegmănească la sânge. Acum știu deja cam cu cât se vând oricum, așa că dacă nu lasă prețul nu cumpăr.
Fac călătoriile planificate cu barca deoarece consum cea mai puțină energie aşa și pot vedea câte ceva din Bangkok. Ziua nu este fantastică – foarte umedă și înnorată.
Încerc să învăț puțină thailandeza, cel puțin cum se citește… Nu e ușor, și uit cuvintele imediat ce le-am rostit. Și așa, oricum nu pare să îi impresioneze nimic pe oamenii ăștia, tot agresivi și nemulțumiți rămân, orice aș face.
Descopăr cu stupefacţie că în Thailanda mă împiedic pe trotuare mai mult decât în India. Ce e drept, măcar aici există trotuare, dar dacă nu mă prea ajută să mă lase să admir împrejurimile, degeaba… Nu?
Fetele nu arată rău, m-am uitat special pentru că am tot auzit de ele, dar stilul este mult prea nerafinat că să mă impresioneze cu ceva. Ce mă frapează este dorință de a avea pielea cât mai albă… ca și în India. Aici nici măcar nu văd diferență între culoarea caucazienilor și a asiaticilor. Peste tot sunt postere care arată oameni cu trăsături thailandeze dar piele foarte deschisă la culoare (toți se ascund de soare cât pot mai bine, mai ales tinerele domnișoare) și în magazine găsești numai și numai produse cometice de albire a pielii. E ca o boală… o obsesie….
Spre finalul zilei mă întâlnesc cu Andrew și mergem pe faimoasa stradă a backpackerilor occidentali – Khao San. Nu pot să zic că îmi displace. Îmi place mai mult decât restul orașului. Asta este o premieră, pentru că de obicei, în orice oraș vizitez, farmecul locului îl găsesc în locurile neturistice. Cred că sunt tare nefericiți locuitorii acestei țări și incapabili să își creeze un mediu plăcut în care să trăiască. Cred că și în România e cam lafel. Aici e însă mult mai exacerbat…
Ne oprim la un tratament facial la ofertă. E amuzant că și lui i-a surâs ideea. Sunt multe paturi așezate într-o grădină, cu cosmeticiene care așteaptă clienții. Interesant conceptul. Serviciile nu sunt impresionante, însă.
Spre seară mergem până la un centru comercial, unde aș putea să achiziționez câte ceva (mai ales cadouri pentru gazde viitoare), dar unde trebuie să negociez la sânge. Îmi este milă de oamenii ăștia, dar, așa cum mi-a arătat Andrew, ei mă iau drept prost. Nu îmi face deloc plăcere, așa că nu cumpăr mare lucru. Mâncăm ceva mâncare thailandeza, care dinnou mă dezamăgeste (pad thai – mâncarea tradițională și paste prăjite cu creveți).
În drum spre casă, trec dinnou pe lângă complexul palatului, pe care l-am lăsat pe următoarea zi.
Traficul în Bangkok este infernal. Este comparativ cu cel din orașele mari din India, dacă nu chiar mai rău.
Ziua se încheie, pe parcursul ei predominând un sentiment oarecum letargic.
By AdN
0
