Primul punct turistic pe care o să-l vizitez în Bangkok este Wat Pho. Wat înseamnă mânăstire sau templu și se pare că se găsește câte una la fiecare colț de stradă aici. La intrare, mă întâmpină un elefant sculptat de natură într-o stâncă. Mă întreb câtă lume a observat această operă de artă atât de darnic oferită de natură. Mă bucur, pentru că știu că elefanții în aceste părți sunt aducători de noroc. Wat Pho este faimos pentru una din cele mai mari sculpturi religioase: Budha culcat. Are 46 de metri lungime și 15m înălțime, este poleit cu aur și are incrustații de sidef la ochi și tălpi. Stilul templului nu îmi inspiră profunzimea necesară unui loc de rugăciune. Îmi aduce aminte de castelele romilor: turnuri înalte și întortocheate, bucățele de oglindă pe fațadă templului (asta mă duce cu gândul la Feng Shui, dar la unul de prost gust), culori țipătoare intercalate…
Bangkok Style..
Primul punct turistic pe care o să-l vizitez în Bangkok este Wat Pho. Wat înseamnă mânăstire sau templu și se pare că se găsește câte una la fiecare colț de stradă aici.
La intrare, mă întâmpină un elefant sculptat de natură într-o stâncă. Mă întreb câtă lume a observat această operă de artă atât de darnic oferită de natură. Mă bucur, pentru că știu că elefanții în aceste părți sunt aducători de noroc.
Wat Pho este faimos pentru una din cele mai mari sculpturi religioase: Budha culcat. Are 46 de metri lungime și 15m înălțime, este poleit cu aur și are incrustații de sidef la ochi și tălpi. Stilul templului nu îmi inspiră profunzimea necesară unui loc de rugăciune. Îmi aduce aminte de castelele romilor: turnuri înalte și întortocheate, bucățele de oglindă pe fațadă templului (asta mă duce cu gândul la Feng Shui, dar la unul de prost gust), culori țipătoare intercalate…
Aștept cu nerăbdare să descopăr farmecul care a fascinat întreagă lume în legătură cu această ţară. De câte ori am vorbit cu cineva despre Thailanda, am auzit totul la superlativ. Până acum, sunt dezamăgită.
Plecăm. Aflu că cel mai ieftin și plăcut mod de a călătorii în Bangkok este cu barca. Super! Uite un lucru care mi se pare interesant! Trecem răul Chao Phraya (foarte mâlos și cu bancurile pline de construcții mizerabile) și ajungem la Templul Apusului, înspre apus. Nu este cel mai bun moment pentru poze, din păcate, orice ar spune numele. Nu mai intrăm pentru că mare parte se vede de afară.
Traversăm iar răul. Pare să fie o sursă de inspirație pentru fotografii. În una din următoarele zile o să fac niste călătorii mai serioase cu barca.
Gazda mea, foarte grijulie și de ajutor, de altfel, mi-a spus și cu ce mașină pot să ajung înapoi și de unde să o iau. Chiar de lângă Marele Palat. Asta este primul pe lista tuturor ce vizitează Bagkokul. Acum e închis, e prea târziu, dar probabil mâine o să vin înapoi să îl vizitez.
Eliberată de companionul meu, văd altfel orașul… îl simt altfel… nu pot să spun că în bine, dar am mai multă libertate de gândire… Îmi place să călătoresc singură, totuşi…
Până acum, impresiile mele se rezumă la două observații: sunt mai multe trotuare decât în India (un lucru care reduce nivelul stresului de deplasare, deși există șacali la fiecare pas care te agasează cu ceva de vânzare) și thailandezii nu sunt deloc prietenoși – lucru care m-a luat prin suprindere.
Întreagă experiență de până acum îmi crează un sentiment neplăcut. Ceva mă frapează și încă nu îmi dau seamă dacă e pe bună dreptate sau nu. Ce e drept, sunt cu zâmbetul pe buze… doar e țara zâmbetului, nu? Să fie dorul meu de India?
By AdN
0
