La aeroport în Jaipur, sunt printre ultimele persoane care se dau jos din avion… sunt în spatele unei mase compacte de bărbați de statură mică și închiși la culoare care așteaptă să își declare intrarea în ţara… Și eu trebuie să fac același lucru… Am de asteptat… Sunt obișnuită cu ideea și nici nu îmi trece prin gând să mă înghesui cu restul lumii, deși îmi fac griji că s-ar putea să îmi fac gazda să aștepte prea mult. Avionul întârziase oricum… Cu aceste gânduri în minte, s-a petrecut un eveniment care mi s-a părut incredibil… Mi s-a făcut semn să mă duc în fața linei… Nu mi-a luat mult să îmi dau seamă ce se întâmplă. Eram discriminată pe motive de culoare a pielii… Era o discriminare pozitivă! Nu mă gândisem niciodată la acest concept, mai ales fiind obișnuită să fiu discriminată negativ de restul Europei atât de nedrept cu fiecare ocazie pe care o aveau. Nu știam ce să simt sau să cred… Nu îmi permiteam să refuz, pe de o parte pentru că nu vroiam să îmi fac gazdă să aștepte și mai mult la o oră atât de nepotrivită (în jur de 4 sau 5 dimineață), pe de altă parte, pentru că cine știe ce și-ar fi închipuit că ascund…
SOSIREA ÎN JAIPUR
La aeroport în Jaipur, sunt printre ultimele persoane care se dau jos din avion… sunt în spatele unei mase compacte de bărbați de statură mică și închiși la culoare care așteaptă să își declare intrarea în ţara… Și eu trebuie să fac același lucru… Am de asteptat… Sunt obișnuită cu ideea și nici nu îmi trece prin gând să mă înghesui cu restul lumii, deși îmi fac griji că s-ar putea să îmi fac gazda să aștepte prea mult. Avionul întârziase oricum…
Cu aceste gânduri în minte, s-a petrecut un eveniment care mi s-a părut incredibil… Mi s-a făcut semn să mă duc în fața linei… Nu mi-a luat mult să îmi dau seamă ce se întâmplă. Eram discriminată pe motive de culoare a pielii… Era o discriminare pozitivă! Nu mă gândisem niciodată la acest concept, mai ales fiind obișnuită să fiu discriminată negativ de restul Europei atât de nedrept cu fiecare ocazie pe care o aveau. Nu știam ce să simt sau să cred… Nu îmi permiteam să refuz, pe de o parte pentru că nu vroiam să îmi fac gazdă să aștepte și mai mult la o oră atât de nepotrivită (în jur de 4 sau 5 dimineață), pe de altă parte, pentru că cine știe ce și-ar fi închipuit că ascund…
Drumul până la oficialul care mă aștepta cu o hârtie de completat, l-am simți umilitor, mai ales datorită faptului că mulțimea aceea de oameni s-a împărțit într-un culoar pentru a mă lasă pe mine să trec. Am acceptat, mulțumind și cerându-mi scuze, și am ieșit mai repede decât majoritatea…
Bagajul meu sosise… O grijă mi s-a ridicat din suflet… O indiancă (prietenă cu un amic spaniol) îmi ceruse să îi iau niște băutură din aeroport. Cumpăr două sticle de vodcă și mă îndrept spre iesire. Nimeni nu pare să mă aştepte… O ușoară teamă începe să-și facă loc în inima mea. Nu am nici cea mai mică idee cum arată gazdă care mă aşteaptă… Cum avea să fie oare prima mea experiență de CouchSurfing?
Cu colțul ochiului, într-o parte a curții dărăpănate pe care abia o desluşeam în întunericul dimineții, văd pe cineva care venea inspre mine… Un tânăr indian, zâmbareț, care mă ia la mișto că vin cu troley în India…”Da, știu, dar restul călătoriei sper să mă ajute” am gândit eu fericită…
DRUMUL SPRE CASA PRIMEI MELE GAZDE
Am urcat într-o mașină murdară, ale cărei geamuri nu le-am văzut niciodată, mă întreb dacă erau lipsă. Pe la 5 dimineața aerul era surpinzator de plăcut, mai ales după chinul aeroportului din Dubai și al avioanelor înghețate de aer condiţionat…
Gazda e foarte drăguță, eu sunt pe jumătate leșinată de oboseală, și fac eforturi enorme să întrețin o conversație coerentă… Și totuși, întâmplarea cu discriminarea pozitivă, și faptul că eram în sfârșit în India (după Japonia, a doua țara pe care îmi doream cel mai mult să o văd din Asia) mi-au injectat îndeajunsă adrenalină încât să trăiesc din plin fiecare clipă a călătoriei cu maşina… I-am povestit și gazdei despre ce am interpretat eu că pe o discriminarea pozitivă, și nu a făcut decât să zâmbească și să râdă puţin… Nu i se părea ceva ieșit din comun… Cel puțin așa am luat-o eu…
Pe drum – un drum plin de gropi (Bucureștiul, în mare parte, poate să concureze cu succes cu străzile din Jaipur), am văzut al doilea lucru incredibil… oameni care dormeau pe stradă… Asta, nu era în sine incredibil, mă așteptăm la așa ceva… dar, întrebându-mi gazdă ce e cu oamenii ăștia, răspunsul a fost că au băut și, cum casele lor erau prea departe, au preferat să doarmă pe stradă… Și aveau pături cu ei! Eu aș fi zis că sunt homeless, dar mi-am crezut gazda… de ce nu mi-ar fi spus adevărul? Evident, printre ei a recunoscut că erau și oameni foarte sărmani, dar majoritatea erau după petrecere…
Și, cealaltă parte care a adăugat esența acestei a două mari surprize: în semi-întunericul zorilor am întrezărit o femeie făcându-și nevoile exact lângă locul unde dormea… am văzut-o mutându-se la 2 păși de locul unde își făcuse nevoile și întinzându-se să doarmă… exact pe trotuar… Eram absolut fascinată! Oamenii ăia cred că erau chiar mai obosiți decât mine! Și, cu siguranță, împărțim niște scări de valori puțin diferite… Mă surpind că nu simt nimic negativ… Nu judec, doar conștientizez…
În sfârșit, ajungem acasă… Era deja acasă pentru mine… La cât de obosită eram, nu aș fi făcut distincție între casa mea și casa unei gazde decât dacă această ar fi fost o stradă urât mirositoare…
… și mi se prezintă cameră unde urmează să-mi petrec următoarele nopţi… Este imensă, dar nu foarte bine întreţinută…
… și mi se prezintă colocatară, o șopârliță care a fost prezentată ca preferând să stea pe pereţi… Nu sunt fan reptile, dar sunt prea obosită că să îmi pese…
În cele din urmă, destul de greu apreciez eu în oboseală mea cronică, gazdă se îndură să mă lase să dorm… Mă așez pe pat… Nu am întâlnit în viață mea pat atât de tare! Era aproape de tăria lemnului… „Ce noroc pe capul meu!”, gândesc nu foarte afectată… Măcar am un pat în seara asta…
Am făcut un dus cu apa rece încercând să nu înghit deloc apa de la robinet – cine știe dacă e contaminată? Nu reușisem să-mi fac nici un fel de injecții recomandate pentru această zonă a lumii… Pregătirile făcute din scurt, plus faptul că datorită simpatiei mele pentru ace, am lăsat pe ultima sută de metri acest aspect, m-au adus în această situație în care prefer să fiu cât de precaută pot.
Nu sunt obișnuită să fac duş cu apă rece, dar nu știu cum să fac apa caldă să meargă în această baie indiană (o cameră fără cadă sau perdea de dus – cu toaletă, cap de duş și chiuvetă) sau, dacă există acest concept în India. Mă schimb în sfârșit în haine curate, și hop în pat… Ce lux să miroşi curat, să fii îmbrăcat în haine curate, să dormi într-un pat curat…
Mă întind pe patul care mi se păruse tare inițial și mă simț că în răi. Ce pat absolut fantastic!!! Sunt conștientă de nivelul de oboseală pe care corpul meu îl resimte, dar pot aprecia încă faptul că acel pat ar fi fost absolut divin și fără că eu să fi fost atât de obosită… Chiar e de un confort deosebit… Nu mai vreau pat cu arcuri niciodată! Am decis!
Câte surpize într-o singură oră! Abia am ajuns în India, abia am întrezărit o urmă din acest univers deosebit și, deși deja am văzut lucruri la care aș fi strâmbat nașul cu altă ocazie, sunt extrem de curioasă și nerăbdătoare să descopăr această parte a lumii atât de captivantă! Fără prejudecăți! Îmi plac sentimentele pe care le evocă în mine acest univers atât de diferit!
By AdN
0
