Este un sit UNESCO pe bună dreptate. Mi se pare cea mai frumoasă combinație pe care am văzut-o vreodată a tuturor stilurilor arhitecturale antice într-una: grecesc, roman, și mai ales arăbesc. Coloane, bolte, culoare, grădini interioare, arabescuri, combinații de materiale, culori încântătoare… Absolut fermecător. Într-un anumit loc (sub niște coloane) simț o energie că aceea a locurilor natale. Sunt incredulă și îmi zic că este starea mea de spirit. Străbat întregul complex de mai multe ori, în fascinație, până aproape de apusul soarelui. Lumina este incredibilă peste aceste ruine fermecate. Mă întorc la locul unde am simțit acea energie mai puternică și cu cât mă apropii mai mult cu atât o simt crescând. Este incredibil. Poate chiar există energii favorabile în anumite puncte ale pamanatului, așa cum a crezut Hașdeu când a construit castelul Iuliei pe acel deal micuț din Câmpina.
New Delhi & „Qutub Minar”
Este un sit UNESCO pe bună dreptate. Mi se pare cea mai frumoasă combinație pe care am văzut-o vreodată a tuturor stilurilor arhitecturale antice într-una: grecesc, roman, și mai ales arăbesc. Coloane, bolte, culoare, grădini interioare, arabescuri, combinații de materiale, culori încântătoare… Absolut fermecător.
Într-un anumit loc (sub niște coloane) simț o energie că aceea a locurilor natale. Sunt incredulă și îmi zic că este starea mea de spirit.
Străbat întregul complex de mai multe ori, în fascinație, până aproape de apusul soarelui. Lumina este incredibilă peste aceste ruine fermecate.
Mă întorc la locul unde am simțit acea energie mai puternică și cu cât mă apropii mai mult cu atât o simt crescând. Este incredibil. Poate chiar există energii favorabile în anumite puncte ale pamanatului, așa cum a crezut Hașdeu când a construit castelul Iuliei pe acel deal micuț din Câmpina.
Punctul de atracție maximă este turnul ce concurează cu cel din Pisa, prin faptul că se înclină. Numai italienii sunt capabili să transforme o eroare într-o reușită. Indienii recunosc că sunt probleme cu solul. Și ei, ca și italienii, consolidează bază, dar nu pretind că așa ar fi normal să fie sau că ar fi cine știe ce minune inginerească.
Dacă aș fi ajuns aici cu câțiva ani înainte aș fi putut să mă urc în turn. Acum nu mai are nimeni voie. Păcat! Este absolut încântător. Din orice parte a sitului îl poți zări, dacă te străduiești puțin. În momentul în care a fost construit (între secolele 12 și 14), era cea mai înaltă structură din lume – 72.5 metri. Minaretul poate fi considerat primul zgârie-nori, inspirație și testament pentru viitorii ingineri.
Apusul este unul din cele mai grandioase pe care le-am văzut. Ruinele îi dau un farmec de legendă. Locul și momentul inspiră un tablou cu zeități grecești transpus într-un mediu indian contemporan, pe care l-am imortalizat cu emoție.
India Selection-18
Nu îmi doresc deloc să mă despart de acest loc, dar mai am un loc de vizitat. Sunt multe lucruri de văzut într-un oraș imens precum New Delhi.
Plec spre un alt complex religios, de data asta din New Delhi, nu departe de Qutub Minar. Decid să merg pe jos, nedându-mi seama că distanța de pe hartă este mult mai mare decât pe orice hartă europeană cu care am avut de-a face. New Delhi chiar e foarte mare. Ajung acolo pe înserate.
Zeitatea ramuri din hinduism căreia aparţine familia la care stau este maimuța. Nu înțeleg de ce există atâtea sub-religii în orice religie și de atâtea religii se pretind a fi diferite deși seamănă între ele și de ce exista atâta animozitate între diverșii enoriași.
În templu găsesc o combinație de multă muncă și materiale de calitate, precum marmură, și chiciuri de genul florilor de plastic. Nu simt mare lucru. De câte ori caut acel sentiment într-un loc de cult, nu-l găsesc. De ce au mai multă putere pentru mine ruinele decât un loc bătut de credincioși cu scopul rugăciunii și luminării?
O nouă zi se încheie. Sunt moartă de oboseală. Negociez cu o riksha pentru a fi dusă până la adresă gazdelor mele. Drumul este lung, suntem prinși între miliarde de mașini care emană o pătură îngrozitoare de gaze, și șoferul meu nu cunoaște deloc zonă unde trebuie să mergem și nici nu vorbește prea bine engleza. Vrea să mă lase undeva aproape, dar nu mă pot descurcă singură. El pare mai pierdut decât mine. Foarte întortochiat acest cartier și totul arată lafel. După o mare bătaie de cap cu localnicii care nu știu să explice sau nu știu nici ei exact unde ar trebui să mă direcționeze, ajung obosită și prăfuită acasă. Şoferul îmi cere mai mult, pentru că zice că a înțeles greșit unde trebuie să mă ducă. Nu mă interesează. Negociez printr-un locatar din complex și îi mai dau câțiva bani, mai mult din lehamite decât altceva. Îl cred, oarecum, că a înțeles greșit și că a făcut un drum destul de lung, dar niciodată nu-mi place să mă întorc asupra unei înțelegeri.
Mâine e ultima zi în New Delhi. Ultima zi în India! Și, spre deosebire de orice altă vacanță pe care am avut-o până acum, o nouă aventură începe. Nu merg acasă. Mai am atât de mult până ajung acasă și pare atât de mult de când am plecat!
Ce zi magică! Și totul i se datorează Qutub Minarului!
By AdN
0
