O nouă zi. Sunt încă foarte obosită, dar foarte curioasă să descopăr New Delhi. Abia aștept să înfrunt străzile aglomerate ale acestui oraș. Astăzi este ziua lui Ghandi, așa că toată familia este acasă. Profită de această sărbătoare pentru a face o achiziție împreună pe care au tot amânat-o – ceva pentru copil, evident. Îmi propun să mă ia cu mașină și să mă lase la prima atracție turistică de pe lista mea, în afară orașului. Accept pentru că mă asigură că e în drum spre centrul comercial la care merg și stabilim că mă vor și lua la întoarcere pentru a mă duce în centru. Mă scutesc de câteva negocieri, așa că sunt fericită.
NEW DELHI – MAGIE
O nouă zi. Sunt încă foarte obosită, dar foarte curioasă să descopăr New Delhi. Abia aștept să înfrunt străzile aglomerate ale acestui oraș.
Astăzi este ziua lui Ghandi, așa că toată familia este acasă. Profită de această sărbătoare pentru a face o achiziție împreună pe care au tot amânat-o – ceva pentru copil, evident. Îmi propun să mă ia cu mașină și să mă lase la prima atracție turistică de pe lista mea, în afară orașului. Accept pentru că mă asigură că e în drum spre centrul comercial la care merg și stabilim că mă vor și lua la întoarcere pentru a mă duce în centru. Mă scutesc de câteva negocieri, așa că sunt fericită.
Infrastructura în New Delhi este impresioananta. Ajungem la Akshardham – cel mai mare complex de temple indiene din lume. Stabilim să ne întâlnim cam în 3 ore. Parcurg o parcare imensă pentru a ajunge la un vestiar, unde mi se spune să las totul, pentru că nu voi fi lăsată să întru cu nimic în afară de bani. Evident, de bani nu fuge nimeni. Nu am voie cu mobilul însă. Motive de securitate. Nu înțeleg! Cum o să rămân în contact cu gazdele mele? Nu pot să nu iau mobilul. E mic. Îl strecor eu înăuntru cumva. Păcat că nu pot face poze. Aparatul e foarte mare.
Ajung la coadă. Este imensă. Incredibil de lungă. Nu îmi vine să cred. Stau la coadă 1 oră până ajung la primul rând de securitate. Trec aproximativ ușor de ei, deși mă verifică. La următorul se lasă cu percheziție. Nici măcar nu trebuie să mă percheziționeze, mă văd de la o poștă că am ceva de ascuns. Ce nebunie însă, să nu te lase cu mobilul. Decid să nu intru. Mă simt că ultimul om că nu am respectat regulile, oricât de stupide mi se par. Mă învârt pe acolo o oră și primesc telefonul salvator de la gazde care au terminat și sunt în drum spre mine să mă ia.
Păcat că nu am văzut locul, dar era imens și nu aveam timp de stat acolo prea mult. Dacă aș fi avut o zi întreagă pentru asta ar fi fost o treabă. Ce rușine! Și totuși, ce stupid să nu te lase cu mobilul înăuntru! Aflu de la gazde că au fost câteva atentate cu bombe puse în telefoane mobile. Ce poți face cu câteva grame de explozibil? Cât poți să pui într-un telefon? Oamenii ăștia cu violentă lor îmi crează incoveniente. De ce nu se potolește totul că să putem trăi în pace și liniște?
În mașină, unde dinnou contrar firii mele mulțumesc zeităților moderne pentru aerul condiționat, mi se arată câteva părți din New Delhi. Gazdele mele sunt încântate de Cannaught Place. Este centrul comercial, construit în 1931 în stil britanic. Sinceră să fiu nu îmi da un sentiment plăcut și, în nici un caz, nu mă impresionează cu nimic. E un fel de Piața Victoriei cu clădiri mai urâte, multe mașini și aglomerație, câteva ziduri care nu m-au lămurit asupra necesității lor și multe clădiri înalte.
Trecem cu mașina și pe lângă India Gate, un fel de Arc de Triumf. Nu e foarte impresionant nici asta și, destul de dezamăgitor că există un arc de triumf în atâtea orașe ale lumii.
Mă lasă în apropierea următoarei mari atracții de pe lista mea: Qutub Minar. Nu mă dau bătută. Sper că norocul meu să se schimbe și să văd și eu ceva frumos azi. New Delhi nu mi-a creat o impresie prea bună, până acum.
Altă coadă. Sărbătoarea astea i-a scos pe toți indienii din case. La casă, prețuri diferite pentru indieni și străini. Încep să mă obișnuiesc. Nu mai iau ghid audio, am nevoie de liniște și pace.
Intru. Locul îmi place instantaneu. Prea mulți oameni, și totuși, farmecul acestuia mă învăluie și mă transpune într-o lume de basm.
By AdN
0
