În gara din New Delhi, mă așteaptă soțul prietenei surorii lui Vir. De când l-am cunoscut în țara (primul contact cu un CouchSurfer), am păstrat legătură cu el și s-a ținut de promisiune: mi-a găsit o gazdă de încredere în New Delhi. Gara nu arată strălucit, nimic memorabil în afară de asfalt ciobit. Drumul spre casă e lung, orașul pare mare. Ajungem. Casa este defapt un apartament cu 3 camere, relativ aproape de centru. Apartamentul nu e foarte mare, dar are niște piese de mobilier deosebite și e aranjat cu mult bun gust. Am intrat într-un alt stil de mediu familial indian.
New Delhi – Relaxare…
În gara din New Delhi, mă așteaptă soțul prietenei surorii lui Vir. De când l-am cunoscut în țara (primul contact cu un CouchSurfer), am păstrat legătură cu el și s-a ținut de promisiune: mi-a găsit o gazdă de încredere în New Delhi.
Gara nu arată strălucit, nimic memorabil în afară de asfalt ciobit.
Drumul spre casă e lung, orașul pare mare. Ajungem. Casa este defapt un apartament cu 3 camere, relativ aproape de centru. Apartamentul nu e foarte mare, dar are niște piese de mobilier deosebite și e aranjat cu mult bun gust. Am intrat într-un alt stil de mediu familial indian.
În casă se află soția lui și copilul lor, foarte tânăr, de altfel. Cu ei mai locuiește și o tânără care ajută în casă. Mi se oferă camera cea mai bună. Mă simt jenată, dar nu știu cum să mă exprim fără să jignesc sentimentele nimănui, așa că mulțumesc și mă îndrept spre cameră. Mă întind pe pat și îmi resimt oboseală înnoită, dar trebuie să ies că să socializez măcar puțin.
Vorbim ca să ne cunoaștem cât de cât. Și ei, că și cei din Jaipur, mă întreabă dacă engleză e limba oficială în România. La câți ani am studiat-o, it might as well be!
Sunt foarte obosită, în plus par să își dorească și ei liniștea și comfortul cunoscut. Mă retrag în dormitorul atât de darnic oferit, scuzându-mă pentru eventualitatea în care a două zi o să dorm mai mult. Am nevoie de așa ceva. Fac un duş (pentru prima oară de când am plecat cu apa caldă) și, ca și în Jaipur, mă așez pe patul tare care mă îmbie. Nu pare să fie la fel de bun ca celălalt, dar spatele meu sigur îmi va mulțumi pentru acest tratament și mâine.
Dimineață sosește și mă decid să părăsesc sactuarul meu în jurul orei 11. Aș mai fi vrut să dorm, oboseală o resimt în tot corpul, dar mintea și curiozitatea nu îmi dau pace. Sunt întâmpinată cu mâncare proaspăt gătită. Mănânc singură, având în vedere ora neportivită. Mama e cu copilul, indianca ce ajută prin casă se uită curioasă prin ușa de la bucătărie către mine. Mă întreb dacă ar vrea să vorbească cu mine… Mâncarea e delicioasă. Mi se da și un chutney foarte acru și picant, absolut delicios, cred că de mango verde… Iar mă surpinde faptul că mâncarea nu e foarte iute și întreb ce se întâmplă… Gazdă îmi spune că și indienii sunt health-concious mai nou, așa că cei care au un anumit nivel de trăi și își permit să cumpere produse de a căror calitate sunt siguri, nu mai gătesc cu multe condimente, pentru că nu sunt bune pentru sănătate… Foarte interesant… Cred că eu mănânc mai iute decât oamenii ăștia, și India e cunoscută pentru mâncarea iute, totuși…
Astăzi vreau să mă relaxez. Așa că decid să nu ies singură. Nu mă simt pregătită de o metropolă. Ziua trece greu și plicticos. Nu sunt o persoană care să se amuze prea mult timp de compania unui copil de cateva luni… mai ales că pare să necesite îngrijiri non-stop… Gazda mea îmi spune că va ieși la cumpărături, dacă vreau sunt invitată să o insoţesc… Accept curioasă și profit de acest timp să îmi planific câte ceva și să îmi verific emailurile. A fost mult mai greu decât mă așteptăm să mențin contactul cu cei de acasă, asta mai ales pentru că tot timpul sunt pe fugă… Și de dormit, dorm insuficient…
Pregătirile sunt în toi. Indianca-ajutor se agită de parcă se pleacă din țară, nu doar din casă. Cărucior, biberoane, biscuiți, etc. Totul pare de rutină, dar ea pare să găsească totul greu de făcut. Din păcate, nici engleza nu o înțelege. Sau poate din fericire, pentru că așa pot să vorbesc cu stăpână casei vrute și nevrute de față cu ea. Așa aflu că nu e un ajutor de nădejde. Este leneșă și neîngrijită și nu vrea să învețe nimic. Tot ce își dorește e să se căsătorească și asta e greu, pentru că nu i se poate da prea mult timp de vacanță. Uneori se întoarce acasă, undeva în nordul Indiei, dar acum, cu copilul mic și necesitățile crescute în casă, trebuie să își petreacă mai tot timpul aici.
Ne oprim mai întâi la un croitor. Clientele par să aibă o anumită clasă. Pe urmă mergem printr-un bazar. Nu mă încânta mare lucru. Sunt mai mult curioasă de atmosferă. Se simte că e un oraș mare. Farmecul personal nu-l mai experimentez la același nivel că în Jaipur. Are aerul său propriu, dar eu niciodată nu am fost atrasă de orașele prea mari. Delhi are aproape 14 milioane de locuitori. Majoritatea au un mijloc de transport automatizat propriu… Aerul e îmbâcsit și incredibil de poluat…
Îmi întreb gazdă de ce stă în acest oraș atât de aglomerat și poluat, mai ales acum, cu un copil mic. Nu îi e frică de alergii, etc? Nu primesc un răspuns mai clar decât l-aș primi de la un bucureştean… din obișnuință, din comoditate, pentru salarii si oportunităţi mai mari….
Ajungem dinnou acasă. Soțul venise de la muncă. Aflu că are o firmă proprie de construcții. Nu păr să o ducă rău. Se pregătește să se întâlnească cu niște prieteni, să joace carţi… Simt că gazda mea feminină ar avea nevoie de ceva spațiu să respire, așa că mă decid să merg cu soțul ei la această petrecere între prieteni… În plus, vreau să văd cât mai mulți oameni și obiceiuri.
Drumul e lung. Oricât urăsc eu aerul condiționat, mai ales într-o mașină, sunt recunoscătoare pentru el acum. Aerul de afară e foarte umed și cald, și mai ales poluat. Ajungem, parcam, totul pare atât de occidental. Multe blocuri înalte. Și infrastructura e impresionantă. Multe bulevarde, cu nenumărate benzi, și totuși foarte aglomerat!!!
Apartamentul e destul de departe de casa gazdelor mele, dar nu atât de departe pe cât ar putea fi. Este situat la un etaj de sus, așa că pot să arunc o privire în jur. Cât văd cu ochii, case și blocuri și autostrăzi. Ce infrastructura impresionantă!
Grupul de prieteni e interesant. Multe fete, mulți băieți, unul cu un turban interesant pe cap. Nu mai văzusem așa ceva. Așa aflu pentru prima oară de religia sikh și de obligația bărbaților de a nu-și tăia niciodată părul și, prin urmare, necisitatea turbanului pentru a îl „stapânii”.
Întâlnirea este plicticoasă pentru mine. Nu mă interesează cărțile și, în plus, se joacă pe bani… Nici nu știu ce joc joacă. Pare să fie un fel de poker. Au câteva mâncăruri. Mănânc, dar nu mult, din bun simț. Aș fi devorat tot. Oboseală și lipsă mâncării îndestulătoare, au ajuns la un punct culminant. Gazdă mea a câștigat și, datorită mie și a faptul că nu mă poate ține acolo prea mult, reușește să se întoarcă acasă cu câștigurile. Ca la orice joc, norocul e schimbator… Mă bucur că a câștigat de data asta. Îmi place când zâmbesc oamenii…
Încă o noapte. Sper să mă odihnesc. Mâine e o nouă zi!
By AdN
0
