Randul la controlul de Securitate este mai lung decat ar trebui. Si totusi, majoritatea oamenilor ce stau la coada par multumiti. Banuiesc ca ne gandim la exact acelasi lucru. Privesc reconfortant la bagajele de pe banda, relaxandu-mi umerii si inspirand adanc.
Au trecut mai putin de 30 de minute de la aterizare iar eu ma aflu deja pe plajele toride ce marginesc OceanulIndian, plimbandu-ma de-a lungul aleii nisipoase si urmarind, cu un soi de evlavie, caldura captiva din vale, fasia de plaja si oceanul ce se-ntinde dincolo de ea.
Pietrisul scrasneste zgomotos sub cauciucuri. Ma opresc si cobor. Un avion trece pe deasupra mea. Ma uit in sus, pentru ca sunetul este destul de puternic, si ii vad pantecul mare si cenusiu, atarnand greu pe cer. Apoi privesc in jos la linia tarmului si imi dau seama ca sunt fascinata de ceea ce cuprindeam cu privirea. Peisajul pare sa faca parte dintr-o tesatura pe care n-o vezi la prima vedere si din care se va naște altceva.
Desi mi-a fost atrasa atentia ca este inca devreme, sunt uimita de lumina blanda ce se reflecta in apa. Soarele portocaliu-sangeriu plonjeaza in ocean. Zaresc crestele valurilor dincolo de acoperisurile ansamblurilor de manastiri ce domina orasul. M-am oprit in fata unui templu sapat intr-o stanca uriasa, ma apropii de-o bordura si parchez. In interiorul pesterilor regaseam cu privirea zeci de statui ale lui Buddah, iar in exteriorul acestora, animale exotice in mediul lor natural.
Departe de superficialitatea mediului si de obtuzitatea oamenilor, natura se revarsa cu gratie sub propriile-mi priviri. Contrastul dintre cele doua lumi devenea tot mai pronuntat. Pasisem in afara propriului meu cerc de cunoastere iar acel soi de teribilism in care ratacisem vreme indelugata cedase in fata penitentei si a luminii. Ceva rezona cu mine la nivelul cel mai intim. Niste procese de-a dreptul samanice se intrepatrundeau intr-un mod firesc acolo si, in acelasi timp, terifiant pentru mintea mea profund occidentala.
Dupa saptamani de contopire cu minunata tara insulara Sri Lanka, am trait o noua experienta a trezirii, am optat pentru floarea de lotus si am inaintat pe calea permanentei si neintreruptei desarvarsiri. Acest peregrinaj catre sine, catre propriul centru, a luat forma eliberarii, desprinzandu-ma de gesturile, cuvintele si experientele a caror existenta mi-a chircit, in timp, sufletul omenesc…
By Simone
0
