A mai trecut o zi. Din nou, luna se aprinde precum o candela la mormantul zile ce a pierit. Ma aflu undeva intr-o cafenea veche, aglomerata unde, sub lumina felinarelor, respir si iubesc alaturi de micii parizieni, de artistii inca necunoscuti, de amorezatii de pretutindeni.
In Paris, noptile imi par poezii ce rimeaza perfect cu inimile celor mai asurzi indragostiti. N-am fost nicicand mai lipsita de orice fatada de ratiune si nicaieri nu mi s-a parut cerul mai aproape ca aici, in acest axis mundi al iubirii. Imi mut privirea de la cartea in a carei lume m-am pierdut pret de cateva ore, inchid ochii pentru o clipa si ma gandesc la acel sentiment autentic de iubire. A fost un tablou remarcabil, greu de uitat, greu de trait. De partea cealalta a geamului zaresc cum doi oameni vinovati de un sarut traverseaza parcul, tinandu-se de mana. Mai tarziu vor trece din nou pe aici, avand aceeasi expresie in ochi si acelasi inteles in stransoarea mainii.
In mod aproape bizar in mintea mea pluteste un gand iar neasteptatul meu gand nu avea sa fie dat uitarii. Ma las purtata ametitor de o emotie umana iar mirosul filelor de carte incep sa ia forma unui parfum de epoca. Cu fosnete de fuste si matasuri, cu placeri tentante la tot pasul, Parisul binecunoscut mie devenise un amestesc de superfluu cu profund, de grotesc cu apetisant, de fermecator cu inaccesibil. Sub propriile-mi priviri, Parisul isi dezvaluia sarmul mereu surprinzator al boemei pariziene.
Aici, romantismul orasului se intensifica, sarutul indragostitilor unind cu adevarat sufletele. Dispozitia sufleteasca a indragostitului din mine devenea o stare normala iar iubirea devenea un sentiment deloc nestatornic, lipsit de orice judecata a mintii ori de influenta propriilor noastre caractere.
Aceste locuri si simturi ce s-au contopit ca un vartej si in care am fost absorbita pe nesimtite m-au lovit ca un bumerang in moalele capului, reamintindu-mi foarte clar si inconfundabil faptul ca omul ARE NEVOIE DE DRAGOSTE….fara ea, viata nu este decat un mecanism uscat pe care se asterne brav praful vietii cotidiene…
By Simone
0
